Victor a implinit 6 luni si am reusit sa alaptez exclusiv. Mi-am dorit enorm, este o realizare pentru mine, dar nu a fost deloc usor. Tot ce urmeaza in acest articol este scris cu toata sinceritatea si sper din suflet sa ajute cat mai multe proaspete mamici.
Dupa ce am nascut, asa cum v-am si povestit, primul meu gand a fost sa alaptez. Nu stiu daca hormonii sau ratiunea m-au ghidat aici, insa mi-am dat seama pe parcurs ca aproape am ajuns obsedata de acest subiect. Am sa va explic, pe larg, de ce cred asta.
Dupa ce m-am confruntat cu mastita, furia laptelui, febra si dureri ingrozitoare, dupa 2 saptamani de la nastere, alaptatul a devenit o activitate placuta, chiar minunata! Cel putin in prima faza. Copilul manca, dormea si crestea frumos.
O mama intr-o societate moderna, din pacate, este constransa de tot felul de mituri, pareri sau indemnuri, toate venite din cadrul familiei, de la prieteni sau internet. Si asa apar problemele..
Fiecare vizita a medicului pediatru a fost pentru mine un stres teribil. Asta pentru ca la a doua vizita mi s-a spus ca Victor are cu 150 de grame mai putin decat in grafic. M-am tot confruntat luna de luna cu intrebari de genul: Oare a crescut? Are greutatea ideala? Oare o sa-mi spuna ca nu e suficient laptele meu? Oare sunt eu absurda ca tin atat de mult sa alaptez?
Imi era teama sa-l cantaresc, intre vizitele pediatrului, de fata cu alti membrii ai familiei, ma trezeam noaptea sa-i dau inca o masa in plus, beam mai multa apa, mancam o masa in plus, faceam tot ce mai auzeam si consideram, astfel incat sa reusesc sa-l ajut sa ajungem la *greutatea ideala*.
M-am simtit vinovata, responsabila pentru el, dar in acelasi timp il vedeam atat de fericit, energic si zambaret incat simteam ca lui ii este bine. Ghidata de instinctul meu, si de parerea celui de-al doilea pediatru la care am mers, am decis sa las stresul deoparte si sa alaptez in continuare exclusiv.
O masa in plus de formula nu avea cum sa-l faca mai grasut si il simteam oricum fericit si legat de mine.
Am primit tot feluri de sfaturi : *Diana, un copil trebuie sa manance si mancare ca sa creasca* sau *Diana, hai sa-i dam si formula, nu vezi ca nu creste!* sau *Copilul baga in gura orice prinde, sigur vrea mai multa mancare!*. Si stresul crestea in fiecare zi si parca ma ambitionam si mai tare ca fac ceea ce trebuie si imi doream enorm sa le demonstrez ca am dreptate.
In jurul meu am doar o singura prietena care a reusit sa alapteze exclusiv pana la 6 luni. Ea m-a sustinut foarte mult si imi gaseam alinarea cand mai vorbeam cu ea.
Restul mamicilor pe care le cunosc au apelat si la formula. Am primit sfaturi si de la ele: * Nu lua in greutate copilul si i-am dat formula. Ar trebui sa faci si tu asta. O sa ia in greutate imediat*
As putea continua cu lista asta mult dar nu aici vreau sa insist.
Nu spun ca e ceva gresit in a da copilului formula, sa nu ma intelegeti gresit, dar cand o mama care isi doreste si e dispusa sa alapteze exclusiv, de ce oare trebuie sa treaca prin toate aceste etape stresante, nu inteleg!
Stiu ca nu pare un lucru extraordinar, ca sunt doar sfaturi, insa o mamica proaspata simte lucrurile diferit. Va spun asta din propria mea experienta.
Am aproape 6 luni de cand nu am dormit mai mult de 4, 5 ore legate. Acum Victor trece prin perioada puseului de 5 luni si se trezeste uneori si la fiecare 2 ore sa manance. Nu m-am plans o secunda, mi-am dorit sa-l alaptez din tot sufleul si am reusit. Cu tot stresul si constrangerile societatii in care traim, am reusit! Spun asta de parca am castigat o medalie de aur la un concurs si sa stiti ca asa ma si simt, invingatoare!
Cand alaptezi iti simti puiul intr-un fel extraordinar. Stii ca ii e bine cu tine, langa tine dar si cand nu este asa.
Sfatul meu este sa va urmati instinctul si sa mergeti pana la capat cand credeti intr-o idee. O mama vrea ce e mai bine pentru bebeslusul ei, si cand o vedeti dornica sa-l ajute, alaptandu-l, trebuie sa o sustineti, nu sa-i oferiti un motiv in plus sa se indoiasca de capacitatile ei.
Ador mirosul copilului meu cand il adorm la san. Este cu adevarat o implinire!
In toata aceasta perioada eu am si lucrat. Cred ca cel mai mare sustinator al meu a fost pompa de san. Ma mulg de 4 ori pe saptamana, cand plec de acasa 2 ore si jumatate, la antrenamente.
Pentru ca incepand cu luna mai o sa desfasor mai multe evenimente cu Philips Avent m-am gandit sa va povestesc mai multe detalii despre pompa simpla de san electrica Easy Confort .
Eu am folosit-o de curand si imi este de mare ajutor. A trebuit sa tot plecam in ultima perioada si fiind mica, nu a fost greu sa o iau cu mine in bagaj. Cand plecati cu bebelusul si aveti o bunica sau o bona cu voi, o pompa electrica va ajuta, pentru ca puteti lasa lapte si voi sa iesiti seara in oras. Eu asa am facut si am reusit sa ma bucur de cate o seara linistita, fara compania copilului. Poate o viitoare mamica poate nu intelege ce spun, dar lucrul acesta este un lux, atunci cand alaptezi exclusiv.
Pompa are 4 moduri de stimulare şi 4 moduri de colectare a laptelui.
Este important sa te simti confortabil atunci cand iti colectezi laptele, iar confortul inseamna ceva diferit pentru fiecare mama. Cu această pompa de san poţi alege din 4 moduri de stimulare si 4 setari de colectare a laptelui. In acest fel, fiecare repriza de colectare a laptelui poate fi eficienta si confortabila. Textura moale si catifelata a pernei de masaj confera o senzatie de caldura si confort pe piele si ajuta la stimularea curgerii laptelui. Materialul flexibil este conceput sa imite actiunea de supt a copilului pentru a stimula lactatia. In plus, toate componentele care vin in contact cu laptele sunt fabricate din materiale fara BPA.
Imi doresc foarte mult sa vad cat mai multe mamici care alapteaza si sper sa va ajute sfaturile mele. Din bagajul de maternitate ar trebui sa nu va lipseasca pompa de san electrica. Este destul de diferita de cea manuala si o sa va ajute foarte mult.
Mi-a explicat pediatrul ca o voi putea folosi si dupa ce incep diversificarea. Seara ii pot administra bebelusului cereale pe care le pot amesteca cu lapte matern. Ca sa reusesc acest lucru, va trebui sa colectez lapte in continuare.
Impreuna cu Philips Avent ne dorim sa vedem cat mai multe gravidute active si sanatoase si de aceea vom organiza mai multe evenimente sportive.
Primul eveniment are loc sambata, 12 mai, la ora 12.30, la Stay Fit Titulescu. Sunt 35 de locuri disponibile. Pentru a participa la antrenament trebuie sa va rezervati locul pe e-mail. Inscrierile se fac la aderesa fitmom@dianastirbu.ro sau la tel 0735.094.374
Mai multe detalii gasiti aici: https://goo.gl/svq3dB
Ma bucur ca ți-am citit experienta! Mi-a întărit dorința de a începe diversificarea după 6 luni. Initial mi-am dorit treaba asta, însă, peste tot citesc ca la 4 luni deja au început diversificarea, la fel si mămicile cu care ma mai întâlnesc, încât credeam ca nu voi face bine. Ți-am citit experienta acum vreo 2-3 luni și a fost singura care m-a linistit atunci. Imi pare rau ca eu deja nu pot sa zic ca am alaptat exclusiv, deoarece la maternitate, în primele zile nu m-au lăsat sa alaptez, pe fond „ca imi curge sânge din san” și ma durea inima(și sanii) ca nu puteam sa îmi alaptez bebelusul, pana cand cineva s-a hotărât ca pot sa ii dau și nu a fost nicio problema. Apoi a apărut puseu de crestere la 3 saptamani și nu știam de ce plânge în continuu. Credeam ca nu mai am lapte, stăteam cu orele sa o alaptez și nu se satura și atunci am apelat la formula, pentru ca mai apoi sa citesc despre aceste puse.. .am avut o teama constantă sa nu cumva sa pierd laptele și tot am cautat sfaturi. Asa am găsit articolul tău și multe alte sfaturi despre alaptare și am înțeles ca, bebelusul trebuie alaptat de cate ori cere, nu din 3 în 3 ore, cum am placat sfătuitå de la maternitate. Și mi-am luat inima-n dinți și mi-am zis, fie ce o fi, o țin la san cât vrea.Si a fost bine. Acum are 7340 g la 4 luni și jumătate și o alaptez mai departe. Ma îndemna lumea sa ii dau apa sau ceai „ca e vara”dar am rămas pe categoricul meu” nu”, oricum îmi pare rău că am început greșit aceasta experiență, măcar în continuare sa fac ceea ce trebuie. Și când încep sa am indoieli, ma gândesc ca și eu îmi doresc acea „medalie de aur” și îmi revin repede. 🙂 Deci, îți mulțumesc!