Daca ultima data cand am gatit au venit prietele in vizita m-am gandit sa fac si eu ceva prin bucatarie. Nu de alta dar in ultimul timp profit de orice ocazie. In afara de culorile toamnei imi plac mult si fructele si legumele din aceasta perioada. V-am povestit ca am facut dulceata de gutui si in materie de legume am facut pentru prima data muraturi.
In copilarie le numeam muraturi taranesti. Imi amintesc ca in camara cu bunatati pentru iarna muraturile erau impartite in doua: muraturi in otet, cele pe care toata lumea le cunoaste si muraturile taranesti. Acestea din urma erau pregatite in butoaie. Intotdeauna le-am preferat pe acestea. Nu vorbesc de varza murata. Muraturile taranesti erau un amestec de gogonele ( rosii verzi de toamna), sfecla rosie, telina – care e alimentul meu preferat, morcovi si bucati de varza. Diferenta de gust e urmatoarea: acestea nu sunt murate in otet si nu contin zahar deloc.
Muraturile in otet sunt prea dulci pentru gustul meu. Am decis binenteles ca prima mea incercare de a face muraturi sa fie cu reteta de saramura. Mama spune ca nu vor rezista la fel de mult ca cele in otet. Eu sunt optimista. Nu am folosit conservanti, am taiat rondele legumele pe care le-am enumerat mai sus. Compozitia saramurii a fost urmatoarea:
-la un litru de apa am pus trei linguri de sare grunjoasa de himalaia.
-boabe de piper si de mustar si foi de dafin.
Mama mi-a spus ca aroma muraturilor taranesti o da telina. Nu uitati de acest aliment. Noi folosim si tulpina.
Nu am fiert compozitia. Ne-am gandit sa testam reteta. Este cea pe care parintii mamei o foloseau pentru cantitatile mari din butoaie de care va povesteam. Un detaliu care mi-a lipsit au fost frunzele de visin si radacina de hrean. Mie nu prea imi place hreanul si am evitat. Legumele au fost proaspete, aduse din gradina tatalui meu. Va anunt cum s-au pastrat si daca e o reteta care rezista pe parcursul iernii.

#miercureagatim

legumele toamnei

muraturi-in-saramura