Una din placerile copilariei mele a fost croitoria. Le aveam ca modele pe mama si bunica mea care faceau din pasiune haine atat pentru membrii familiei cat si pentru prietenele apropiate. Am invatat sa folosesc si masina de cusut. Nu sunt foarte sigura dar cred ca si acum as reusi sa ma descurc cu ea. Papusile au foarte rasfatate o perioada pana cand principalul model a devenit sora mea. I-am facut fustite, pantaloni si tricouri mult timp. Erau excentrice si marea problema o intampinam la pantaloni, care aveau tot timpul dimeniuni diferite la lungime. Eu alegeam materialele, eu le croiam si tot eu alegeam modelele. Imi amintesc ca aveam la dispozitie o revista Burda a mamei.
Dupa ce mi-a crescut “modelul” si nu a mai acceptat viziunile mele de designer m-am reprofilat. Am inceput sa visez la rochia de mireasa pe care aveam sa o port in ziua cea mare. Viziunile difereau de la o saptamana la alta si rochia mamei a ajuns sa fie taiata, scurtata si colorata.
Pasiunea mea pentru rochiile de mireasa nu a disparut. Si acum analizez colectiile cu grija desi reconosc ca nu-mi plac nuntile. In schimb imi place expresia femeilor in rochia alba.
La ultima sesiune foto am avut la dispozitie la rochie de mireasa semnata Rhea Costa. Eu am ales-o si am vrut sa va arat si voua modelul. Interesant este modul in care m-am simtit cand am imbracat-o. M-am dus cu gandul la o cina romantica pe malul marii. As purta-o desculta si s-ar potrivi unui cadru integrat foarte aproape de apa care sa fie presarat de margarete.

Pana vara viitoare cand sper sa gasesc acest cadru ma multumesc si cu studioul lui Mircea. Nu am pozat desculta. Ghetele kangoo jumps erau in picioare chiar daca nu se vede 🙂
O zi de exceptie va doresc!

– foto-credit – Mircea Netea
-make-up – Simona Vasile
– rochie Rhea Costa

diana-stirbu-wedding